ŢĂRÂNĂ ŞI CER
Când a fost să fac ochi
Pe un chip omenesc,
N-am murit de deochi
Şi-am ales să trăiesc.
Când a fost să aleg
Între bine şi rău,
N-am putut să te neg
Şi-am ales sânul tău.
Când făceam primul pas
Dinspre scutec spre cer,
Am ales să te las
Să-mi fii râs şi mister...
Şi, de-atunci, râd şi plâng,
Mă înalţ şi cobor,
Mă răsfrâng şi mă frâng,
Viaţa mea e un zbor...
Şi te caut mereu,
Şi te strig... şi te tac...
Sunt un vis teleleu
Prin prezentul buimac...
Te găsesc şi mă pierd,
Mă aprind, te aprinzi,
Te alint, te dezmierd,
Mă răsfeţi şi mă vinzi,
Şi te caut... şi ţip...
Şi aş vrea să trăiesc
Pân' te văd pe un chip,
Pe un chip omenesc,
Să alerg să rămân,
Să-ntrem raiul din hău,
Între zboru-mi şi-un sân,
Să aleg sânul tău,
Să-mi fii râs şi mister,
Tu, femeie şi vis,
Tu, ţărână şi cer
De poet neucis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu