LUME DECADENTĂ

De ani şi ani mă rog la tine, Doamne,
Să nu-mi duci primăverile în toamne...
De-ai să m-auzi, din iarnă fă-mi o scară,
Să mă cobor într-o eternă vară...

Să-mbrac din nou cămaşa inocenţei,
Să nu mai simt mirosul decadenţei...
Primul sărut genunchii să mi-i moaie
Şi vraja-i respiraţia să-mi taie...

Obrajii-mi să se mistuie-n văpaie
Când două mâini se regăsesc în ploaie...
Din ochi să-mi zvânte licăriri de stele
Sub lacrima şuviţelor rebele.
...
Zi-mi, Doamne, că n-ai folosit echerul
Când mi-ai trasat destinul... viaţa... cerul...
Ajută-mă să rup un colţ de soare,
Să învelesc speranţa care moare...

Dă-mi înapoi iubirile curate...
Dă-mi visurile toate... ne'ntinate...
Şi ia-mi, de vrei... la schimb cu darul tău,
Tristeţea şi părerile de rău.

...
O lume rece ştie doar să doară,
Iar dragostea curată dă să moară...
Când văd atâtea suflete haine,
Mă tem că Astăzi nu se face Mâine.

gelu iancu / Lume decadentă