MINUNEA DE IERI

De sus, de departe, o rază pornea...
Întreg universul râzând străbătea...
Lumina divină în ochi mi-aşeza...

Şi-o lacrimă râsă pe faţă-mi curgea...
Ştiam că-i iubirea... că-i dragostea mea...
Şi nu îmi păsa... şi nu îmi păsa
Când ea mă frigea.

Când negrele-mi nopţi de lumini se umpleau...
Când visele-mi toate prin ceruri roiau...
Pe-o prispă de lună când ele-adormeau...

O lacrima râsă pe faţă-mi curgea...
Ştiam că-i iubirea... că-i dragostea mea...
Şi nu îmi păsa... şi nu îmi păsa
Când ea mă frigea.

Când mână în mână pe-o stea am fugit
Şi-un sfânt cor de îngeri cântând ne-a primit...
Jurat-am iubirii un cânt infinit...

Şi-o lacrimă râsă pe faţă-mi curgea...
Ştiam că-i iubirea... că-i dragostea mea...
Şi nu îmi păsa... şi nu îmi păsa
Când ea mă frigea.

...
Mai cântă şi astăzi în sufletul meu
Minunea de ieri. Şi-i e frig... şi-i e greu...
Închişi ţine ochii-i prea trişti Dumnezeu...

Şi-o lacrimă plânsă... amară şi grea...
Mi-e astăzi iubirea... mi-e dragostea mea...
Perfida trădare de n-ar mai durea...

De n-ar mai durea.

gelu iancu / Minunea de ieri
13.03.2013

IO'S ANA

- Bună, poete!
- Bună!
- Nu mă cunoşti. Io's Ana.
Şi vreau să-ţi dau de veste că te iubesc nespus.
- Aşteaptă doar o clipă... să-mi scot din cui icoana
Iubirii înşelate ce-aproape m-a răpus!

- Aştept, iubire pură... voi aştepta şi-o viaţă
Numai să-mi dai răgazul să-ţi spun cât te doresc...
Să-ţi şterg în nopţi de vrajă o lacrimă, pe faţă,
Scursă din ochii-ţi tulburi care mă ameţesc...

Îţi jur acum credinţă... îţi jur să plec în moarte
Ţinându-ne de mână... naivi, frumoşi şi puri...
Îţi jur eternitatea... cea care-o să te poarte
Prin nopţile din mine. Putea-vei să le-nduri?...

Voi fi icoana-ţi nouă... mai vie ca pământul
Ce-aduce primăvara prin cuiburi de cocori...
Şi-ai să zideşti din mine Iubirea şi Cuvântul
Ce n-a mai fost vreodată rostit de muritori...

Am sa îţi fiu lumină prin lumea asta crudă,
Pierdută-n ignoranţă şi patimi care dor...
Şi-am să-ţi adorm în pleoape cântând iubirea nudă
Cu-al nostru cor de îngeri ce duduie-n pridvor...

Am să te urc la ceruri... vom rătăci prin stele
Până găsi-vom steaua ce-a strâns al nostru dor...
Am să rejoc şotronul copilăriei mele
Şi-am să pornesc cu tine milenii de amor.

...
Aşa grăit-a visu-mi... jurând în miez de noapte
Că dragostea divină se cheamă Tu şi Eu.
Sunt treaz... şi-atât de sigur... că ce se pierde-n şoapte...
Că cercul de lumină... e însuşi Dumnezeu!

gelu iancu / Io's Ana
11.04.2013

ULTIMA POARTĂ

Te văd păşind pierdută înspre mine,
Un tremur îţi e pasu-nfrigurat...
De lanţul prins de gleznele-ţi prea fine
Atârnă-n mers ghiuleaua de păcat...

Te-mpiedici în cuvântul dintre buze
Şi cazi în brânci, dar nu ceri ajutor...
Preferi să-ţi dori trăirile confuze
Muşcând prima silabă de picior...

O mână-ntinsă stă în aşteptare,
Aceeaşi mână care te-a aprins
Pe-un cer de vise pure, arzătoare,
Ce cuprindea eternul necuprins...

O vezi şi... iarăşi îţi fereşti privirea...
Nu, nu ai cum să ştii că suntem morţi...
Că-i altă poartă... ultima... iubirea...
Poarta din cer... ultima dintre Porţi.

Nu mai eşti trup, eşti suflet sfânt, iubito,
Iar astăzi te întorci la Dumnezeu...
Şi, graţie iubirii ce-am slăvit-o,
Am fost trimis să-ţi fac primirea eu...

Dă-mi mâna şi păşeşte înainte!
Vom retrăi curând fiorii vechi...
Este răsplata lucrurilor sfinte,
Omagiul pentru suflete perechi.

gelu iancu / Ultima poartă
14.04.2013

UŞA DINSPRE MOARTE

Bătrân şi singur m-ai făcut, iubito,
Din tânărul de ieri care eram...
Şi dacă moartea se chiorăşte-n geam,
E pentru că iubirea n-am oprit-o...
Şi uşa dinspre moarte... am zidit-o.

Atâtea tinereţi mi-ai pus pe frunte...
Şi-atâtea lacrimi de iubiri târzii...
Şi-atâta foc... când îmi jurai să-mi fii
Dezmierd etern cu pletele-mi cărunte...
Izvorul de la poala unui munte.

Eu te-am crezut şi, Dumnezeu, pe fugă,
Cu dragostea divină ne-a-nsemnat...
Ne-a mângâiat pe creştet... şi-a plecat...
Şi ai ştiut că a iubi e rugă...
Sublimul ce prezentul îl conjugă.

Unde e vraja ce ţi-a scris povestea?
Steluţele din ochii tăi căprui?...
Sunt în genunchi. Tu?... Pe genunchii cui?...
Sunt singur şi mă simt al nimănui...
Şi-mbătrânesc... dar cin' să-ţi ducă vestea?

gelu iancu / Uşa dinspre moarte
21.04.2013

LUME DECADENTĂ

De ani şi ani mă rog la tine, Doamne,
Să nu-mi duci primăverile în toamne...
De-ai să m-auzi, din iarnă fă-mi o scară,
Să mă cobor într-o eternă vară...

Să-mbrac din nou cămaşa inocenţei,
Să nu mai simt mirosul decadenţei...
Primul sărut genunchii să mi-i moaie
Şi vraja-i respiraţia să-mi taie...

Obrajii-mi să se mistuie-n văpaie
Când două mâini se regăsesc în ploaie...
Din ochi să-mi zvânte licăriri de stele
Sub lacrima şuviţelor rebele.
...
Zi-mi, Doamne, că n-ai folosit echerul
Când mi-ai trasat destinul... viaţa... cerul...
Ajută-mă să rup un colţ de soare,
Să învelesc speranţa care moare...

Dă-mi înapoi iubirile curate...
Dă-mi visurile toate... ne'ntinate...
Şi ia-mi, de vrei... la schimb cu darul tău,
Tristeţea şi părerile de rău.

...
O lume rece ştie doar să doară,
Iar dragostea curată dă să moară...
Când văd atâtea suflete haine,
Mă tem că Astăzi nu se face Mâine.

gelu iancu / Lume decadentă

VIS DE IUBIRE

În mintea mea,
Fiinţa ta
Se prefăcuse-n floare...

Şi-atât de tare îmi plăcea
Că... tremura iubirea mea,
De-atâta încântare!

În palma mea,
Inima ta
Se prefăcuse-n soare...

Şi-atât de tare încălzea
Încât... fierbea iubirea mea
La fiece-mi suflare!

Şi - uite-aşa,
În viaţa mea
A apărut visarea...

Şi-atât de mult iubesc şi sper,
Încât... şi îngerii din cer
Îmi cântă Aşteptarea!

gelu iancu / Vis de iubire

ŞI PLOUĂ...

Şi plouă mărunt pe afară...
Mărunt plouă-n sufletul meu...
Curg ochii-mi o dulce povară...
Şi curg... şi tot curg... curg mereu...

Coboară iubirea-n torente
Pe faţa-mi lipită de geam...
Şi-aleargă prin vise absente...
Şi plânge o frunză pe ram...

Şi sapă... şi sapă-n tăcere...
Noi albii... noi drumuri spre ea...
Şi sapă prin munţi de durere...
Spre golul din inima mea...

Şi plouă abisul... şi plouă...
Nori negri pe cer se preling...
Cad stele-ncărcate de rouă
Când mâini ignorante le sting.

...
Şi plouă mărunt, pe afară...
Mărunt plouă-n sufletul meu...
Curg ochii-mi o dulce povară...
Şi curg... şi tot curg... curg mereu.

gelu iancu / Şi plouă...
23.05.2013