BEŢIA IUBIRII
Mă doare o frunză... mă doare o floare...
Mă dor drumuri lungi de cocor...
Şi iarba mă doare... şi raza de soare...
Şi gândul de dor din pridvor.
Mă doare un zâmbet... mă doare o şoaptă...
Un foc de steluţe căprui...
Un râs printre lacrimi... o vreme nedreaptă
Când nu pot la cer să te sui.
Mă dor nopţi de vrajă şi clipe divine
Când cerul e doar un iatac...
Când îngerii cântă urcaţi pe coline
Şi acele timpului tac.
Beţia iubirii se scutură-n mine...
Mă-mpiedic... şi ploi mă orbesc...
Şi băjbâi... şi caut... şi nu dau de tine
Să-ţi strig cât de mult te iubesc.
Iubirea exultă... genunchii n-ascultă...
Par frânţi de atâtea cărări...
Speranţa-i puţină... povara e multă
Când cară un veac de-ntrebări.
Păşesc înspre oaza-mi de vis şi lumină,
În cel mai frumos Colţ de Rai,
M-aşez... scriu o strofă... o strofă-i puţină...
Şi-n gându-mi mă rog să mai stai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu