PLOI
Iubita mea... tu, luna mea amară,
Din ploi... un coş de stele ţi-am ales;
De-ai să-mi devii din ce în ce mai rară,
Îţi voi ploua din ce în ce mai des.
Tu, floarea mea... tu, mugur de lumină,
Tăcerile în ploaie ţi le-ascult;
Nu ofili... nu-mi deveni puţină,
Când eu te ud din ce în ce mai mult.
Curg mii de ceruri... toate-s ale tale...
Le-am inventat să-ţi ploua infinit:
Deschide-ţi ochii... râde-mi din petale...
Şi am să ştiu că ploaia s-a sfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu