CIOBURI DE CER

Mă scurg prin ani cioplind cuvinte
Şi-mi curge lacrima din vers...
De nu voi şti să iau aminte,
Va fi potop prin univers...

Mă-ntreb... vrăjit de-atâtea rime,
Cui foloseşte slova mea?...
Pe cine-ar mai putea s-anime
Povestea unui fulg de nea?...

Atât cât voi trăi pe lume,
Voi fi mereu eternul dor...
Stârnind, sub chipul fără nume,
Căldura marelui fior...

Până voi dăinui morminte
Voi strânge stele din noroi...
Să am lumină... înainte...
În drum spre viaţa de apoi.

Când dragostea-i o amăgire
Între vânat şi vânător,
Eu chem să credem în iubire,
Sărmane suflet temător...

În lumea-n care moare visul
Voi arde candele de ger...
Când dezgheţa-voi paradisul
Să îţi arunc un ciob de cer.

...
Se-aşterne noaptea-n lumea voastră,
Dar eu... un licăr efemer...
Adun în ochi... la o fereastră...
Lumina stelelor ce pier. 

gelu iancu / Cioburi de cer