PLOI DE NENOROC
Pe cerul din mine se-adună
Revolte scăpate din ham...
O, Doamne, e iaraşi furtună
Şi nicio scăpare nu am.
Privesc resemnat spre niciunde,
Din streşini de suflet curg ploi,
Armate de brave secunde
Fac anii-mi un câmp de război.
Şi tună cu-atâta putere
Că-mi zgâlţâie trupu-mi inert...
În lupta cu luni de tăcere,
Cad zile pierdute-n deşert...
Cad nopţi răstignite-n tavanul
Cu râsul eternului chip...
Din ploaia ce vântură anul
Se-alege pământ, de nisip.
Şi plouă-n neştire... şi plouă...
Prin găuri de suflet strivit...
Iubito, e vremea de rouă,
De alt liliac inflorit...
E vremea de iarbă şi viaţă,
De lacrima nopţii de mai
Din care făceam dimineaţă
Când iadul era încă rai.
Bat picuri în geam şi te cheamă...
Vor şoaptele tale fierbinţi...
Tresaltă icoana-ţi în ramă...
Şi umezi sunt ochii de sfinţi.
...
E vremea... şi ştiu că va trece...
Şi n-ai să vezi drumul spre noi,
Orbită de-o clipă prea rece...
Şi-o lume de trişti... şi de goi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu