DE MOR ÎNTR-O VARĂ...

Prin parcul în care mi-am scris tinereţea,
Trec astăzi flămând să citesc
Un mugur de viaţă... un vis... frumuseţea
A toate ce-n lume-nverzesc.

Miresme de vară îmi duduie nasul
Şi, brusc... se opresc ochii mei
În verdele ierbii ce-mi tremură pasul
Cu ode din floare de tei...

Şi, mut de uimire, privesc printre ramuri
Spre cerul albastru-nflorit...
Şi-mi văd fericirea fugită din hamuri,
Gonind pe un drum infinit.

Gioseni-ul e-n floare... şi teii îmi cântă...
Şi ştiu că eşti tu... glasul tău...
Un strop de visare pe faţa-mi se-avântă,
Şi scaldă-n lumini plânsul meu.

Mi-afund fruntea-n iarbă... să miros pământul...
Să-l ud cu o ploaie de dor...
De-mi fulgeră gândul... de-mi tună cuvântul,
Să-l pot îneca... şi să mor...

Să moară urâtul... din oameni să piară...
Frumosul să-mi zburde prin ani...
Să gust fericirea... de mor într-o vară,
La umbră de tei şi castani.

gelu iancu / De mor într-o vară...
22.06.2013