IUBIRI DE FOC

Iubind, poţi să pierzi
Cărarea spre aştri...
Să ştergi, în zori,
Ochi negri sau verzi...
Să stingi fiori
Căprui sau albaştri...

Iubind, poţi să plângi
Cu lacrimi de ceară...
Curaj să-ţi strângi
Si-n pumni să-ţi frângi
Durerea dulce-amară...

Fiori de foc,
În suflet mi-e noapte...
Staţi... staţi pe loc...
Scăldaţi-mă-n şoapte!
Ganduri pustii,
De ce-mi staţi pe frunte?
Mai daţi-i, o zi,
Iubirii... o punte!
...
Mi-e rece... şi nu-i...
Nu-i nimeni cu mine...
Pe un covor
De stele mă sui,
Aştept... şi dor...
Şi nimeni nu vine...
Văd visu-mi umblând
Prin noaptea adâncă...
Oftând... călcând
În ciob de gând...
- Nu sângera... nu încă!

...
Doi ochi s-au pierdut
În lumea cea mare...
Cum să-i găsesc
Să pot să-i sărut?...
Să-i învelesc
În lacrimi de soare?...

Iubind... poţi să mori
De dragoste vie...
În fir de zori,
Cearşaf de nori
Şi... nimeni să nu ştie.

gelu iancu / Iubiri de foc