TRIFOI CU PATRU FOI
Dă-mi, Doamne, douăzeci de ani
Şi-un car de sănătate,
Să sorb, pe-aleea cu castani,
Iubirile curate...
Ia-mi cearcănele de sub ochi,
Să bântui inimi slabe,
S-aud o vorbă de deochi
Din gura vreunei babe...
Aruncă-mă într-un zăvoi,
Pe un covor de iarbă,
Să prind puteri, să mă înfoi
Şi sângele să-mi fiarbă...
Să-mi vantur pletele-mi şuvoi
Prin stropii reci, de ploaie...
Trifoiul meu cu patru foi
Să-l caut prin noroaie...
Şi-al meu noroc de mi-l găsesc
Strivit, la vreo agapă,
Să-i pun un ham, să-l potcovesc,
Să ştiu că nu-mi mai scapa...
Să urc în şa, să-l călăresc
Prin vieţi înţepenite...
Şi ghinionul să-l zdrobesc
Cu trăsnet de copite.
...
Dă-mi, Doamne, visele-napoi,
Cu vraja lor naivă,
Să fac amor, într-un zăvoi,
La ceas de recidivă...
S-alerg prin suflete desculţ,
Spre nurii de fecioară,
Să fac în ciudă, la adulţi,
A nu ştiu câta oara...
Să navighez, triumfător,
Prin Marea Feminină,
Să dau la rame, visător,
Vreo... zece ani lumină !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu