DIAMANT ŞI NOROI

Am să cânt... şi-am să scriu...
până n-am să mai fiu...
Despre noi... doar noi doi
şi-un miracol târziu...
Despre dragostea pură... curată
ca roua din zori...

Am să-ţi prind, draga mea,
toate stelele-n păr...
Şi-o bentiţă din flori
de cireş şi de măr...
Dumnezeu să îţi facă din ochi
de sub fruntea-i de nori...

Am să-ţi fur melodia din nume
Şi-am s-o scriu, într-o noapte, pe cer,
Să te cânte poeţii, prin lume,
La un ceas când iubirile pier.
...
Două inimi de foc...
doi romantici nebuni...
Clar de lună călcau
şi sperau în minuni...
Două drumuri de mai se ciocneau...
rămânând fără grai...

Luna-n loc se oprea...
se oprea si tăcea...
Să-l asculte pe el...
s-o asculte pe ea
Când... cuvinte fierbinţi se porneau
ca o doină, la nai...

Ne-am plăcut de la prima vedere...
Ne-am iubit de la primul sărut...
Ne-am iubit cu atâta putere
Că si îngerii-n cer... au tăcut.

...
Sentimente se nasc...
se-nfiripă şi cresc...
Între oameni ce-şi spun
zi de zi "te iubesc"...
Între inimi ce simt diamantul
ascuns de noroi...

De pe mări de trădări...
amăgiri... şi gunoi...
Valul vieţii ne-a-mpins
la un ţărm pentru doi...
În povestea cu lacrimi fierbinţi
care curg peste noi...

Te iubesc, vis curat... sfântă vară...
Doar o oră mai lasă-mi... să plâng...
Şterge-mi ochii şi... du-mi-i afară,
De-o fereastră de cer... să mi-i frâng.

gelu iancu / Diamant şi noroi