SUFLET SINGURATIC

Sunt singur... şi e noapte... şi-o linişte amară...
Doar un lătrat de câine se-aude pe afară...
Mi-e teamă că se surpă tăcerea din odaie
Şi-o să-mi strivească gândul ce ţi-l aştern pe-o foaie...

Îţi scriu, mireasa mea... a câta oară?...
Îţi scriu de după norii de ţigară...
Îngăduie-mi, te rog, să-ţi pun în palmă
Un suflet răvăşit pe-o frunte calmă...

Te văd, al nopţii-mi înger, valsându-mi pe sub pleoape,
Şi dulcea ta mireasmă e gata să mă-ngroape...
Vulcanul de iubire ascuns sub o petală
De inimă rănită... s-a-ncins şi dă năvală...

Arată-te, lumina mea, din ceaţă,
Să regăsesc cărarea către viaţă...
Ia-mi de pe faţă umbrele-aşteptării,
Să pot urca potecile visării...

Dă-mi înapoi povestea din primii ani de şcoală,
Când savuram în lacrimi o dragoste banală...
De eşti sau nu aievea prin lumea trecătoare,
Contează doar că-mi pasă... şi chipul tău mă doare...

Coboară-te din vis, frumoasa-mi muză,
Să-ţi mângâi trupul... şi să-ţi muşc o buză...
Să-ţi dau sărutul ce l-am pus deoparte
Când mai credeam în visele deşarte.

gelu iancu / Suflet singuratic