ŞI ZÂMBETUL SOARELUI CÂNTĂ...

Trec anii cum trece o ploaie,
Şi zilele trec ca un strop
De lacrimă frântă-n odaie
De înger cu suflet miop,

Şi lacrimi şi înger vibrează,
Un suflet ciopleşte un mit,
Dar cum ar putea să mai vază
Când aşchii de cer l-au orbit?

Mai duce o mână la tâmplă,
Mai prinde un timp de neprins,
Şi mitul se-arată... se-ntâmplă,
De propria viaţă-i surprins,

Şi plânge şi râde de viaţă,
De moartea strivită de ploi,
Şi soarele calcă pe ceaţă,
Şi lasă doar urme de noi,

Şi urmele-s zile senine,
Odaia-i un cer fără nori,
Şi mitul valsează cu sine,
Şi clipele toate sunt flori,

Şi zâmbetul soarelui cântă
Prin şoapte ca jarul încins,
Prin dorul uitat ce se-avântă
Din trupuri de foc neînvins,

Şi tot ce a fost reînvie,
Cad porţi zăvorâte de timp,
Şi moare o noapte pustie,
Şi zeii zâmbesc din Olimp,

Şi gustă... şi gustă iubirea
Un înger cu suflet miop,
Şi dulce-i la gust nemurirea
Când vine curgând strop cu strop,

Şi zâmbetul soarelui cântă
Prin şoapte ca jarul încins,
Prin dorul uitat ce se-avântă
Din trupuri de foc neînvins,

Şi lacrimi şi înger vibrează,
Un suflet ciopleşte un mit,
Şi aşchii de ceruri valsează
Cu gustul de dor infinit.

gelu iancu / Şi zâmbetul soarelui cântă...
14.08.2017