DOAR CHIPUL TĂU
S-a mai oprit o ploaie de vară zăpăcită,
Dar ploile din mine tot curg... mereu... mereu...
Un lac e al meu suflet... oglindă clipocită
În care unduieşte de-o viaţă chipul tău.
M-aş arunca-n adâncuri... să-not până la tine,
Să te cuprind în braţe şi ochii să-ţi sărut,
Să te întreb, iubito: de ce mai stai cu mine?
De ce mă ţii în ploaie?... de ce n-ai dispărut?
Pe faţa-mi udă zburdă râzând raze de soare.
S-a-nseninat în ceruri. Pe când şi-n viaţa mea?
Mă pierd în stropi de ploaie lucind în miez de floare,
Şi-n stropii ce mă-ncântă... văd numai faţa ta.
Şi buzele îmi pleacă, grăbite, prin petale;
Cum să le-opresc când strigă la ele dragostea...?
Le voi lăsa să guste din mierea buzei tale
Până îmi seacă ochii. De nu m-aş îmbăta!
...
S-a mai oprit o ploaie de vară zăpăcită,
Dar ploile din mine tot curg... mereu... mereu...
Un lac e al meu suflet... oglindă clipocită
În care unduieşte, de-o viaţă, chipul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu