STELE CĂZĂTOARE

Am dat drumul visului să zboare,
Ne ţineam de mână... şi pluteam...
Ca doi îngeri puri râzând în soare,
Ca doi fluturi albi... zburam... zburam...

Eram două focuri călătoare
Într-un zbor sublim spre paradis...
Două inimi pure... arzătoare...
Împlinind puterea unui vis...

Ne sorbeam din ochi cu disperare...
Veşnică iubire ne juram...
Şi, aşa cum se deschide-o floare,
Suflete uscate înfloream...

Şi-a venit o noapte ca niciuna,
Când scăpat-au demonii din iad...
Când de teamă se ascunde luna...
Când bucăţi de cer se rup... şi cad.
...
Cum să dai lumina unui astru
Pe sclipirea unui meteor?...
Cum să stingi iubirea de albastru
Pentru focul unui... trecător?

N-am crezut în stele căzătoare...
În sentinţe seci... pe buze reci.
Jurăminte-ai rupt cu nepăsare...

Şi-ai căzut.
Ai ars.
Te-ai stins pe veci.

gelu iancu/ Stele căzătoare