NOI, ŢĂRÂNĂ ŞI PLOI...

În eternul din noi,
Răscolim prin ţărână,
Şi ne creştem cu ploi,
Şi ne ţinem de mână,

Şi unim rădăcini
Să ne ţină pământul 
Cât ne ştergem de vini,
Cât prin cer bate vântul, 

Şi plivim... şi plouăm
Cu noroi şi cu stele, 
Şi-n tulpini frământăm
Veşnicia din ele,

Şi mă rog, uneori,
Ochii mei să nu sece
De îngheţ de fiori, 
De o vreme prea rece,

Şi te văd... şi te-aud
Cum mă-nmuguri cu tine,
Şi-nfloresc, şi te ud
Cu tot cerul din mine,

Şi te cresc, şi te-nalţ
Peste margini de lume,
Şi te-mbrac, şi te-ncalţ
Pentru drumuri postume.
...
În eternul din noi,
Răscolim prin ţărână,
Şi ne creştem cu ploi,
Şi ne ţinem de mână,

Noi, ţărână şi ploi,
Noi, tulpini de lumină, 
O coroană de doi
Şi-o iubire divină.

gelu iancu / Noi, ţărână şi ploi...
23.08.2017