MI-E-ATÂT DE DOR...
Mi-e-atât de dor de râsul ei
Prin cămăruţa-mi tristă
Că-mi plânge versul, sub condei,
Şi-mi cere o batistă...
Mi-e dor să-l mai aud un ceas
Şi-apoi... să gâtui timpul,
Să-l ard, să-l strâng într-un făraş,
Şi-apoi... să urc Olimpul,
S-arunc cenuşa peste zei,
Poate-or lua bacilul,
Să-i ardă focul dragostei
Cum arde-n gaz fitilul...
Să-ndure orele târzii
Bolnavi de disperare...
Să-i văd cum fac din noapte zi,
În iz de lumânare...
Să-i iau pe rând la tuns şi ras
După ce-o fi să moară,
Şi-apoi... să fac un parastas
De dragoste amară.
Poate aşa va răsări
Şi timpul fericirii
Când... vom putea desţeleni
Cărările iubirii.
...
Mi-e-atât de dor când toate dor,
Dar... oare mai contează
Când timpul meu de muritor
Durează cât... o rază?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu