NOAPTEA DRUMULUI SPRE TINE

E noapte. Noaptea drumului spre tine.
Alerg şi nu te văd pe nicăieri.
Oare-am murit? Cine să-mi spună? Cine?
Dacă trăiesc, de ce mă-ngropi în Ieri?

Îmi sapi, femeie, sapi de zor mormântul
În care odihni-va trupu-mi frânt
Sub renunţări mai grele ca pământul,
Dar eu mai cânt: te cânt... te cânt... te cânt.

Mă iei de cap. Mă-ndeşi în Şansa-mi strâmtă.
Capacul cade. Cuiele mă dor.
Aud ciocanul. Sec. Iubirea-ţi cântă:
''Nu renunţa! Nu mă lăsa să mor!''...

Şi n-o auzi. Nu... n-o auzi, iubito.
E ea, lumina sufletului tău.
I-ai omorât magia, i-ai strivit-o,
Şi-n ceruri se încruntă Dumnezeu.

...
Îmi iartă, Doamne, azi, nesăbuinţa
De-a fi iubit-o ca pe duhu-ţi sfant!...
Ai milă, Doamne, iartă-i şi fiinţa
Care, ca mâine... fi-va iar pământ!

gelu iancu / Noaptea drumului spre tine
04.09.2013