MI-E ASTĂZI...
Mi-e astăzi de tine,
Dar ieri ţi-e de mine,
Şi noapte în suflet mi-aşterni;
Iubito, coboară
Din luna amară,
Şi pune-ţi căpăstru la ierni.
Mi-e lacrimi de tine...
Ţi-e mâine de mine...
I-e secol tăcerii din jur;
Şi umed mi-e hazul...
Şi-mi frige obrazul...
Milenii de dor le îndur.
Mi-e sete de tine...
Deşert ţi-e de mine...
Iubito, mai picură ploi;
Mi-e vară de tine...
Ţi-e iarnă de mine
Şi mor anotimpuri de Noi.
Mi-e foame de tine...
Ţi-e fugă de mine...
Iubito, ţi-e pasul pripit;
Ţi-e şarpele-n faţă,
Te poartă, prin ceaţă,
La pomul cu fructul oprit.
Drum lung mi-e de tine,
Prin ger... prin suspine...
Prin crivăţul paşilor tăi;
Şterg clipa de umbre.
Tăcerile-i sumbre.
Spre stele îi sap alte căi.
...
Când ceasul omoară
Secunda ce zboară
La capăt de veac am s-aştept;
Un secol de tine
Purta-voi cu mine
Şi-un timp inuman de nedrept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu